jurnalul unei efemeride
sâmbătă, 19 aprilie 2014
In memoriam Nina Cassian
Au înmorit drumatice miloave
sub rocul catinat de nituraşi.
Atâţia venizei de bori mărgaşi…
Atâtea alne strămătând, estrave…
Nicicând guluiul arfic, bunuraşi,
n-a tofărit atâtea nerucoave.
Era, pe când cu veli şi alibave,
Cozimiream pe-o şaită de gopaşi.
Dar azi mai tumnărie-mi pare stena
cu care goltul feric m-a clăuns
şi zura-i nedă, mult elenteena…
Doar vit şi astrichie-n telehuns.
Îmi zurnuie, sub noafe, melidena
şi linful zurnuie, răuns, prăuns…
Nina Cassian 1924-2014
joi, 6 februarie 2014
Her
joi, 14 februarie 2013
Cazuistica provinciala (povesti cu ridichi, meduze si alte creaturi ordinare)
Cumva, candva , ceva
Cazuistica provinciala (povesti cu ridichi, meduze si alte creaturi ordinare)
Cazuistica provinciala (povesti cu ridichi, meduze si alte creaturi ordinare)
Unei ridichi i-as creste o oarecare idee, sa-si mute
aleea osanzii dietetice din creierul alienat,
de prefabricate sterile fotosinteza mi-am sufocat
ca-n venele-i atoase sa-i pompez alinare ,
ce stirba-i uitatura , depravata mecanica genetica
o vaga ambitie si-apoi un machiaj, coloritul
suav al vanitatii apoase, tesand chirurgia
metafizicii , sa anesteziem poetic uratul,
sa disecam absurdul ,sa-l punem in sabloane
perfide , sa-i mirosim orgoliul , cum striga
in megafoane, sublimul grotescului moare
suferinzi de letargie mentala, stupoare ! avida
de cliseizari murdare , ridichea se umfla
in candoare stupida precum excitarea in zeama
promiscuitatii, unsuroasa e zana vanitatii
cu maini puturoase pe-aleea mediocritatii, dar
aurite, de berbeci faurite , imposibila contopire
de banana stricata si ridiche umflata-n simtire
cu metafore atribuite pe nedrept , ce absolut!
si nimeni sa vada minunatul corupt
al ideii de sine si apoi tot mai mult bufoneria
reziduala se prelinge apatic pe tenul modest
si-n derulare te intretii cu amintirea, euforia
iluziei cum ai fi fost, terminologie.. ,in rest
joi, 4 noiembrie 2010
Dans ordinar
Macabre fantasme iti framanta apusul
si lin te indeamna cu-abisul
sa te contopesti
De cosmaruri ti-e plin asternutul
a flori descompuse iti miroase sarutul
si dansul tau pe ritm de intuneric
nu mai astupa valurile
de senin
Albastru mi-e gandul, tu vezi asfintitul
si-aluneci trist prin rauri de venin
un ras isteric ti-a inlocuit surasul
te-ai tot hranit cu fructe de suspin
si-asa de trist era cuvantul
oricum te-ai imbatat
cu disperare
N-ai stiut niciodata sa stii
ti-a placut doar franturi sa reinvii
din ce-ai mai auzit cu ochi si vazut
cu urechile cerate ale vremurilor
apoi le-ai imprastiat cu aplombul
unor certitudini
In iadul tau te ai pe tine
caci ei sunt imuni la propovaduiri
fantasmagorice si imputite figuri de stil
si vrajba ,arma ta de pret, ce-ai crezut, ca firi
sunt toate invaluite in grotescul
imaginatiei tale
Galeata e plina de timpul mort
uscat si netrebnic iar chipul tau
e galben si-n noapte nu te vezi oricum
ai fost mereu inspaimantat de ceasul rau
secunda este praf si scrum
in ora vesniciei
joi, 24 iunie 2010
Albastru de senin
M-am saturat de baliverne si ipotetic vorbind
si platitudini, controverse si averse
Si-ascult mereu nimicuri ce rad in gand ,
fanfare si dileme, diverse si perverse
Cum s-au mai planuit si faurit fantastic
abisuri si-ascunzisuri si fantasme
Cum tatoneaza plaiuri, absurd si pleonastic
orbeci vazand lumini dupa miros, sarcasme
Si cantecele lor nemuritoare , arbitrare
par a fi legamintele lor si albastru de senin
se vinde la legatura, supraevaluare
sau evolutie in ce directie ?, putin ,
Cat mai putin. Dar ce e oare mult si cand
cuvintele vor spune ceva mai multe
Decat nimicul velin si stai asteptand
materializarea vorbariei culte si marunte.
Si-atatia specialisti si analisti,
cerceteaza balistica saraciei artistic,
Pe scene de sticla, la ore inalte, pesimisti
de foame adanca, grosolan si mistic
Se sting luminile si apa se-ngroasa
de-atata vulnerabilitate si incertitudini
Sufera stomacul de-angoasa servita
pe tavi cu audienta sporita , Houdini
E un om ca toti oamenii , doar ca are
dexteritate dobandita si manusi .
vineri, 4 iunie 2010
Abisale
Dimineturile de chibrituri pareau mormane de cotcodaceli ecvestre. Ilustrul ilustratilor facea greva de nervi la usile portilor de langa intrarea iesirii din apropierea paletei de transparent incoerent. Era un mars subtil, mergea tactil, vedea lucid de imbecil, albastru de metil era seful patronilor de directori. Papadiosul despleticit mintea activ, se aplauda naiv si uneori mai mormaia zumzete ostracizate, se deschidea doar la inchidere. Si mai erau in piata de paiate multe cronometre asfixiate, se grabeau sa astepte. Unele, ele si altele se infuriau imense sa se ajunga din urma urmelor, era asa o galagie de la atata butaforie. S-au tot crapat interesele pana au ajuns la semaforizarea intermediarilor si simbolic s-a dus la puscarie ca n-a mai avut loc, erau prea multe materiale fine si cretine. Insusi s-a apucat de imbucat povestea bucatilor si erau atat de multe ca nici el n-a mai stiut de unde sa termine cu inceputul, de altfel nici prietenul lui, insul, habarnavea dar nu se putea abtine sa se abtina. Intr-o buna zi de zi , zis si facut nu s-au putut si au plecat sa se intoarca ca mai bine era daca n-ar fi stiut si-au zis si n-au facut, nu ca n-au vrut ci pentru ca n-au putut . Si-atunci, speluncile s-au umplut cu halbe de nepasare pasuita, albe siropoase ca spuma credulului, geamanul incredibil. Ori era mirat ori era adevarat, s-a adeverit ca se mira de-adevaratelea. Sa lasam oratoria si circul a inceput sa mearga ca pe rotile cauciucului si cine striga mai tare urletul, era aplaudat integral si venerat funebru. Se ascundeau stiutorii de stiinta marunta dar umflata cu pluralisme dupa catadicseli fizionomice si figurative, ale altora bineinteles si neimportant. Acum painea era vanduta cu tona si toata lumea facea economie, nu de alta dar era mai mult spectacol ca inainte si vanzarile mergeau tinandu-se de mainile senzationale si neverosimile ale grosolanului. Muza zanelor se oripila cu pila la subterfugiul pantofilor de firma, i s-au zgariat antenele de la prea mult fosforescent si acum ce sa faca, sa se imbrace, sa se imbrace, sa se imbrace...Cand mirosind a usturoi nici gura nu-i miroase cand a dulcegarii paralelipipedice duhnea a umbra un soi de nustiucare, oricum l-au adulmecat cercetatorii de trenuri si l-au pus pe slabit silabe. Ei bine, adica bine, ei, gramofonii debusolati ca busola arata advers spre incert s-au gandit sa mai termine cu enormitatile ca oricum fraza freatica e sub nivelul vocabularului marii explicative.
vineri, 28 mai 2010
Despre..(fetitei mele)
Care tes a lumii valuri
Despre zei si minotauri,
Pasari Phoenix si centauri
Despre El-zorab si mauri
Despre gand si despre fapte
Cum visam in zi si noapte
Despre azi si despre ploaie
Ce-a fost ieri si despre soare
Despre foc si Prometeu,
Aventuri si Odiseu
Despre vant si Alizeu
Despre cantec, despre arte,
Trubaduri, artisti si carte
Despre albastru si culoare
Gand, speranta si candoare
Despre flori si despre mare,
Oceanide si corabii
Despre multi eroi si sabii
Si curaj, virtuti si glorii
Despre alegoria vietii
Si blandetea diminetii
Despre alti copii si vremuri
Si fetita cu chibrituri si Cossette,
Gavroche si ganduri
De copil batut de vanturi
Despre munti, comori si aur,
Al naturii scump tezaur
Despre dragoste de codru
Si paduri de farmec pline
Cum alene raul mandru
Povesteste despre iele
Despre moti, tarani si stele
Despre viu si despre soarta
Cum isi canta si asteapta
Zburatorul, plang in soapta
Si craiese si cadane si printese
Despre tari indepartate
Si inaltimi infumurate
Si deserturi cu himere
Despre noi si vechi mistere
Despre cer si despre stele
Si ce sta ascuns in ele.
Despre a fi si despre bine
Despre vreme care vine
Despre dragoste, iubire
Despre toate astea, tie,
Mama iti va povesti.
Si tu sa asculti cuminte
De lume nu-ti fie teama
Mama e mereu cu tine
Te vegheza si te-invata
Despre tot si despre viata
Despre tot ce te astepta.
Cate zile imi sunt date
Imi sunt date pentru tine.
joi, 20 mai 2010
Exercitii de exorcizare sau in cautarea serenitatii
Sa ma mai gandesc ...
miercuri, 19 mai 2010
Somnul mecanic
si ma trezeam in vis
sa-ti povestesc
cum nopti petrec dormind
un somn mecanic si abrupt,
steril si-apasator,
nu zbor, nu cant, nu plang
ci stau sa astept un vis
natang, absurd, copilaresc, orice
ce m-ar hrani si-as fi un om mai viu,
obscura amorteala
Si-am atipit in ceas de zi
asa de oboseala,
sa ma gasesc altundeva,
sa ma aduc de unde-am fost
si nu mai sunt in ceas de seara.
Si-atunci cand m-am vazut visand
m-am amagit cu o himera, ca-s fi
dar nu-s deloc aici
si-s parca-n alta vara
Ma adormeam cu un ecou
al multor timpuri scurse,
de-ambrozie e somnul tau
copil frumos si dulce
ori visul meu e-acum naucitor
si-a vant uscat aduce.
Sa fur din noaptea ta as vrea
si doar pentru o clipa
sa pot sa dorm visand,
sa ma trezesc in soare
si-n luna sa mai atipesc,
sa ma trezesc in mare.
miercuri, 12 mai 2010
Ruxandra
duminică, 9 mai 2010
Tipete de pescarus
Cand te-am reintalnit erai pierdut si te ascundeai in balonul tau de sapun surd. Vorbele mele iti pareau tipete de pescarus si ma priveai fara sa ma vezi prin sticla sparta lipita cu timp a invelitorii tale oarbe. Te conturai in cuvinte strambe si erai cladit in valuri care se spargeau nestiutoare, in lut moale, in delirul tau prozaic. Iti astamparai setea cu ploi sensibile de flori de cires, cu regrete care plang la periferii, singuratice, in amanunte nesincere si ilustrate albe. Iti mai aduci aminte vremurile de dinaintea erei secretelor? Era placut, era mai mult verde si te placeai descult, nu-ti era rusine. Ce frangeri de maini straine, ce spaime, ce ridicol ? Masca te strange asa infasurat in nisip si nu vezi cum ti se scutura secunda. Iti curge epileptic spre un amurg evanescent si mov de liliac. Te-ai lepadat de culpa si ti-ai facut cuib in neverosimil. Uite ce atenti sunt norii, ei vad atatea departari. As vrea sa-mi povestesti si tu dar ai incremenit de-atata frica, de-atatea balante, de-atatea ecuatii. Mie, sa imi gasesti refugiu acolo unde nu imbatranesc ciresii .Ce viu erai, acum esti trist si-ncrancenat. Nu-i nimic, voi imprumuta niste scoici adanci sa te aud mai bine, poate azi sau poate nu te vei descifra niciodata. Ce frumos era mai demult. Ce mult as vrea sa ma lasi sa te iubesc.
luni, 26 aprilie 2010
My one day misadventure in GuGu Land
So, once upon nowhere, by a joke of destiny, my steps led me in a Pandorum-like land, at the doors of an empire built in a matchbox. There, the humble me met the self-pronounced king and queen of this, as I was about to find out, morbid masquerade, a horror remake of Alice in wonderland and Gulliver in Lilliput all together melting into an unbelievable reality. Because I wanted to know what was hiding in the rabbit hole and determined by other extremely important issues for me at that time, which are now perfectly growing into beautiful, I threw myself into the unknown. Wanting to learn and „explore strange new worlds, to seek out new life forms and new civilizations„ I accepted all the colored and bleached details I was served concerning this journey.
Ok ..now let me introduce you in the land of GuGu ( or gaga or blabla or whatever ) ..there was nothing special there..surroundings..trees or birds singing or Stuffstock, just plastics and wastes and at the very base of this unfortunate empire was the immense second belly-button of its king located in his forehead and surpassed in size only by the molecular ugliness of its queen. There were a few more humble servants that were trapped in the rat hole, I felt compassion for them but they were also feeding from „za ombelico del mondo„ as they fiercely embraced the cult of the self.
I saw no human face during my short foray in this circus-like scenery. The self-proclaimed king, the belly and the beard (the belly beard was his pen name- horrifying image! ) were one, and he liked his nom de plume as he liked to think of himself as the king of crosswords. He was as corrupt as a rotten apple and yet he spoke loudly about principles and values, erecting himself in monk statues in the desperate attempt to hide his flaws and falls that haunted him and which were about to burst into transparency with each second passing by. Then there was the atomic crap queen, the perfect replica of our dead beloved wife and mother of the people Helen, hideously simpleminded but twice as vicious. She liked luxury, everything that glittered and she was furious at the light of others around as their shinning charm totally eclipsed her fade and insipid self.
I was then commanded to fulfill some tasks that were meant to protect their abject dictatorship and each task was the product of their incurable wickedness and hypocrisy . Beside these, other chores were invented (which of course nobody could actually handle) in order for me to kneel as low as possible in front of these masters of nothingness. They did not speak with the people face to face but always from behind a curtain and their madness became so sensational that they started to speak with each other in the same way.
As I expected it was too much void for my humble understanding, so I got out my wax wings from my pocket and escaped from this wicked and monstrous labyrinth. When you build something on elephant dump you should expect to disintegrate, and it did , their worm empire has fallen apart after some not majestic last convulsions. Ex nihilo, nihil.
Their false kingdom, a swelling hot air balloon, has degraded as quickly as it was conceived and the smell of putrefaction is even today still very much present.
What is very interesting is the fact that even long after you have deleted these abjections (and kept in mind only what you had to learn from this shit) from your retina and agenda, they have not erased you from theirs, as they like to peek and feed with the sparks of light that others carry, like red rats with fast fingers swarming in darkness, not conscious or aware of the stink and the diseases they are infected with.
sâmbătă, 24 aprilie 2010
Bobul de oglinda
Eclipsa marinareasca, mari fara neoane si vasle ghidate de busole empirice printr-un perpetuum mobile din catifea uda de albastru. Canturi innodate in surdina de balene discrete in flaut de vant oceanic cu belugi de ghetar care inventeaza ierni cu mai mult alb si mai putin intuneric. Fara sandale, degete libere de trac si inventii contemporane invata sa simta pentru a nu stie nimeni cata oara armonicele curentilor marini. Un soare fierbe melodramatic la inceput si sfarsit de clepsidra, la jumatatea distantei dintre doua culori, una de apa si una de aer, pe o coala de hartie care nu-si mai aminteste sa fi fost vreodata nescrisa. Culorile timpurii se prelig sub sudoarea secundei nestiute, viitoare si rezolute. Narvali cu cornul de argint croiesc directii spre atlantide si o linie continua la orizont neatinsa de apropierea distantei. Valurile se urmaresc ca un permanent deja vu. Dileme colcaie in adancuri iar nautilii cara in spate semne de intrebare. In bobul de oglinda se numara stele, de fiecare data insirate altfel, margele mirate si sclipicioase, acrobati la Cirque du Soleil . Selena, timida, isi acopera jumatati de obraz cu umbre si saruta pe furis oceane.
joi, 15 aprilie 2010
Contorsionism
marți, 13 aprilie 2010
Socoteli naive cu plus si minus
luni, 12 aprilie 2010
Despre ieri sau despre maine, nicidecum despre azi
Ea isi urmareste timpul iar el nedescifrat si descatusat fuge in ea. Un cantaret de jazz cauta sa-i linisteasca bataile neregulate ale sufletului si pleoapele incarcate de jumatati de noapte. Amintiri sfaramicioase se picteaza in culori de bronz si incanta dame iubitoare de magnolii. Si camelii sau toate cuvintele care se scriu la sfarsit cu doua litere gemene. Mai sunt si suflete fara pereche si peregrinari la statuia unui Romeo din lut. Au mostenire niste clisee nevinovate, poate exuberante sau naive dar de cele mai multe ori stirbite de farmec sau fara culoare. Sa nu te-nchini la chip de Icarus ca lumina soarelui sa-ti topeasca aripile de ceara.
Timpul din mine zboara aproape de ieri, aproape de maine si atat de departe de acum .
O spranceana insemnata de un magician glumet ca sa nu o uite si doi ochi negri prieteni cu noaptea ar vrea ca lumea sa viseze mai mult sa traiasca frumos. Infantul cand doarme calatoreste in alte jumatati de univers. Apoi se intoarce pe pamant. Nu in vant. Si nu aduce nici un viitor cu el. Nici vederi cu lumi desarte si furtuni, nici cifre, nici balauri. Doar gene umflate de amintiri. Cand se trezeste poate sa viseze cu ochii deschisi, in lumina. Sa imagineze in culori vii sau pastelate. Si sa descifreze mai multe gargarite cu haine rosii, buline negre si aripi rotunde.
duminică, 4 aprilie 2010
Un dor antic
A plouat cu Vezuviu. Rauri de struguri si o liniste de mozaic curg acum peste Pompei. Napoletane imbracate cu umbrele de soare se plimba printre jumatatile de coloane maturand cu pasii lor praful de gresie uscat dupa ploaia de noroi. Herculaneum e frate de piatra cu Pompei. Peste oasele lor mai ploua cu timp, file de pergament si cateodata cu vin rosu. In catacombe Pompei isi viseaza gladiatorii si amfiteatrele. Un vulcan incapatanat refuza sa doarma. In parul meu s-au nascut prematur niste pere albe de toata tineretea iar in ventriculul stang mi s-a intepenit un dor ca un fistic, asa, dulce-sarat.
luni, 29 martie 2010
Livada de cactusi
joi, 25 martie 2010
Efes si Runa
Efes: Parca ne-am mai intalnit..
Runa: Da, cand fugeam de mine.
Efes: De ce plangi ?
Runa: Pentru ca nu ma gasesc ..
Efes: Dar unde te-ai pierdut?
Runa: In inima care bate in afara pieptului meu. Ma rostogolesc catre nicaieri .
Efes : Unde este nicaieri ?
Runa: Nu stiu. N-am ajuns inca. Tu cine esti ?
Efes: Zidul unei cetati antice .
Runa: Ai vreun raspuns pentru mine ?
Efes: Nu. Mi-a mai ramas doar Aleea Arcadelor .
Runa: Mai esti viu ?
Efes: Doar cand am cu cine vorbi .
Runa : Eu vorbesc cu tine, inseamna ca acum esti viu?
Efes: Da, sunt viu cand isi aminteste cineva de mine.
Runa: Mai ai pe cineva?
Efes: I-am avut pe cei sapte dar dupa cateva secole au fost uitati si am ramas singur .
Runa : Esti trist?
Efes: Sunt trist pentru ca sunt singur. Cand ploua peste mine, imi imaginez ca plang.
Runa: Si eu sunt singura, m-am pierdut si pe mine.
Runa: Unde sa ma caut?
Efes: Herostrat a ars templul zeitei Artemis. Au ramas doar ruinele bibliotecii lui Celsus.
Runa: Crezi ca as fi gasit ceva acolo ?
Efes: Doar daca puteai sa intelegi fara sa simti.
Runa: Se poate sa intelegi fara sa simti ?
Efes: Eu pot. Sunt cladit din piatra.
Runa: Spune-mi tu, ce ai gasit?
Efes: Altii care se cauta pe sine.
Runa: Plec sa-i gasesc, poate asa ma voi gasi si pe mine.
Efes: Asteapta, nu stiu daca ii vei vedea sau daca te vor vedea ei pe tine
Runa: De ce?
Efes: Isi cara in spate oglinzile si din pricina greutatii privirea le este tintuita in pamant .
Runa: Dar daca si ei se cauta si cauta altii ca ei, de ce nu-si ridica privirea?
Efes: Le este greu, sunt absorbiti de oglinzi.
Runa : Crezi ca si eu ...?
Efes : Da! Si tu, Runa...
marți, 23 martie 2010
Desert cu mar si portocala
Pe marginea unui iaz dantelat din chefir mucegait s-au intalnit o brandusa si o doamna imbracata intr-un aprilie portocaliu asortat cu esarfe turcoaz. Si-au sarutat crisalidele si vlastarele. Niste (pre)texte neinvitate au rancezit asteptand sub un balcon, se plimba nervoase inainte si dupa. Le-am spus de multe ori si ore ca nu au ce cauta la usa mea, s-au plans vecinilor ca mi s-a infundat antiteza. Nu astept nici un fel de scuze, nici cu trenul de dimineata nici cu jumatati de intrebare. N-am mai gustat de mult timp la pranz o supa de justificari autentice, toate au gust de plastic. De fapt, mie nu-mi prea place supa. Am stat la taclale cu un baiat istet si blond de vreo unsprezece calendare. Mi-a explicat indemanatic si pe indelete fabula cu bivolul si broscoiul. Eu am nascocit o fabula cu marul care se visa portocala. Si invers. Marul nu a plesnit dar s-a acrit ca o lamaie. Am comandat un camion cu oglinzi sa-i arat cat e de frumos. Degeaba. Nu i-ar ajunge un ocean intreg de adjective .
vineri, 19 martie 2010
Le Sommeil de la raison produit des monstres
Machiavelli de Sade mi-a dat azi peste obraz cu diploma lui in fariseim. Nu, nu i-am intors si celalalt obraz, sunt doar o biata efemerida. Nici n-am ripostat, n-as fi putut juca rolul care mi l-a oferit cu atata generozitate in teatrul lui burlesc. Fetele de hartie sunt brazdate de vreme si ingalbenite de vremuri. Cand ploua ele isi imagineaza ca plang. Ce iluzie! Marionetele fara ochi nu au lacrimi. Umbrele sunt oarbe si surde.
joi, 18 martie 2010
Eu, Matryoshka
Intr-o papusa de lemn am ascuns un borcan cu ambrozie, vederi, ochelari de vise si semne dintr-o carte neterminata. In alta am inchis cu cheia de la atelierul de cuvinte, vorbe grele si vorbe neslefuite. Le pazesc temeinic, ultima data cand au scapat mi-au batut in ferestre o saptamana. Am multe invelitori, de lemn, de plastic si uneori de inghetata. Inchipuirile se intalnesc cu alte oglinzi cameleonice. Nefertiti si mr. Hyde nu danseaza impreuna la sindrofii. Vointa si nepuntinta se cearta ca la usa timpului. Pasiunile si afectiunile isi beau linistite imperfectiunile ca de obicei la ora cinci. Impreuna.
ps ! Aseara, insotita de Matryoshka mea, cea care invata sa scrie, am iesit la un ceai dansant
p.s.s. o salut cu drag pe prietena mea I.D. a carei unica vulnerabilitate este insasi minunata ei exuberanta
marți, 16 martie 2010
Revolutia liliaceelor
Azi mi-am facut cadou unul din inelele lui Saturn. Dorm pe un pat din coji de portocale suspendat pe niste litere de plastelina. Ghioceii prematuri picteaza alte primaveri. Incep o lectura despre epopeea unei idei, varianta necenzurata. Un trezorier sarac mi-a imprumutat niste vorbe goale cu dobanda, i-am promis ca NU i le voi returna cu varf si indesat, ci exact asa cum le-am primit. Dupa ce am baut un ceai de ganduri roz am decis ca-i voi plati doar dobanda, nu stau prea bine cu pretextele. Ascund cateva sensuri intr-o gara dupa niste cuvinte si astept in liniste un tren incarcat cu arheologi. Mi-am mintit zambila, in fiecare dimineata urla imnul libertatii, sa-mi reproseze fereastra de care nu i-am spus cand am adoptat-o. Am alinat-o cu zat de cafea si cu o poveste despre Houdini. Un roi de elefanti criogenati zboara delicat in lumina felinarelor stradale. Florile nu sunt comuniste.
marți, 9 martie 2010
WTF?
Daltonisti fara voie interpretam si coloram informatii raportandu-ne la realitate dupa cum ne dicteaza interesele, aspiratiile si valorile grupului din care facem parte. Suntem prizonierii prejudecatilor si stereotipiilor si le raspandim cu aplombul unor certitudini, prea absorbiti de ele incat sa ne obosim sa cercetam fapte veridice. Ne hranim apatici cu iluzia unui presupus consens menit doar sa ne confirme propriile optiuni. Consumam cu nesat aparente servite in ambalaje comestibile inconstienti de reperele false care nasc aprecieri eronate.
joi, 4 martie 2010
The imaginarium of Dr. Efemerus
Hoarde de fluturi mecanici si-au inceput migratia prin ceruri tridimensionale spre taramuri virtuale. Sequoia electrici lumineaza citadele suspendate. Meduze exuberante compun neintrerupt simfonii electronice contemporane. Oameni bionici ratacesc prin perdele temporale spre dimensiuni ambigue. Melci clonati isi cauta frustrati identitatea pierduta prin iarba artificiala. Agregate sofisticate pregatesc delicatese monocromatice . Minti androgine nasc in liniste idei asexuate. Rauri de petrol subterane curg lin prin plantatiile de diamante. Nebuni urmaresc asiduu regine pe o tabla de sah mecatronica. Ingineri din uzinele de mecanica cuantica fabrica probabilitati finite cu unelte matematice. Copii moleculari plang cu lacrimi atomice . Ploi albe de protoni si neutroni cad din nori cosmici pe pamantul inghetat. Creaturi zoomorfe misuna prin campii de alge sintetice. Artisti androizi sculpteaza caligrafii neintelese in relief. Ovipare metalice strang harnice recolta de pe campurile de aminoacizi . Faruri babilonice rasfrang diafane curcubee electromagnetice peste continente.
miercuri, 3 martie 2010
Rebbeca
Viori de vant
Il plang topite
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi ranite
Decolorat
Si sugrumat
Cand ora bate
Plangand ascult
La vremi de mult
Indepartate
Si-n vant ma las
In raul pas
Care ma poarta
Din loc in loc
Acelasi joc
De frunza moarta
Rebbeca traise intr-un sat de munte uitat de lume si de timp, avand o obarsie modesta din parinti simpli si cuminti. Citise munti de carti imprumutate de la biblioteci la lumina lampii cu petrol si se imagina adesea calatorind in tari indepartate, valsand la baluri elegante sau la promenade cu el ..acela harazit ei..visatorul ei pereche..
Les sanglots longs
Des violons
De l'automne
Blessent mon coeur
D'une langueur
Monotone.
Tout suffocant
Et blême, quand
Sonne l'heure,
Je me souviens
Des jours anciens
Et je pleure
Et je m'en vais
Au vent mauvais
Qui m'emporte
Deçà, delà,
Pareil à la
Feuille morte.
luni, 1 martie 2010
Joseph
Joseph isi puse tremurand un cub de zahar in lingurita speciala si turna absint peste el, flamba nerabdator zaharul, amesteca zaharul caramelizat cu absintul ramas in pahar si adauga apa rece. Bau cu nesat din pahar si ii paru ca demonii care-l chinuiau si pe care ii vedea in orice umbra sau colt intunecat de strada disparusera dar amestecul de pelin si anason nu faceau decat sa-i astampere setea de acalmie pentru o clipa pana cand creierul ii va fierbe datorita ierburilor aromatice puternic halucinogene. Isi aprinse o tigara si in clipa aceea de aparenta luciditate se gandi cat e de singur. Casa ii era saracacioasa, asa fusese intotdeauna, dar pana nu demult ii era binecuvantata de rasetele candide ale copiilor lui si de ea ..muza lui chinuita ..fredonand incet refrenuri nestiute..sotia lui, Rebbeca ..I se parea uneori ca ii mai aude dar erau doar fantasme.. Isi iubise sotia dar nu stiuse niciodata sa-i fie iubit ..isi iubise si copii dar nu stiuse niciodata sa le fie tata .. nu in adevaratul sens al cuvantului .. Licorile bahice il vrajisera din tinerete si ce a fost la inceput „une doux évasion de la réalité„ s-a transformat in patima iar mai apoi in delirium tremens. La inceput, absintul ii lichefia incet simturile iar el se simtea puternic, un zeu .. era inspirat .. scria poezii de dragoste, picta natura vie si era fericit ..Cu timpul cuvintele nu mai pareau sa se lege si scrierile lui nu mai aveau nici o noima, culorile panzelor sale erau tot mai intunecate pana cand s-au disipat cu totul in neant si au ramas doar amintiri difuze in cotloane ascunse ale mintii. Traia cu adevarat doar cand inhala aburii licorii, il chemau subtil si el le raspundea docil, se crease o simbioza bolnavicioasa si asta era realitatea lui iar cotidianul un cosmar. Se casatorise cu licoarea iar sotia ii era doar o amanta pasagera. Era inca capabil de dragoste pentru ai lui si se manifesta doar in scurte momente de dinaintea intalnirii sale cu Dyonisos, tovarasul si confidentul lui inchipuit - o zeitate convenabilă, inventată de antici si folosita de ei cat si de el ca o scuză pentru îmbătarea simturilor.. Atunci era exuberant si copii lui incercau sa suspende in timp si sa retina imaginea tatalui lor asa cum era in acele momente, ca un sublim absolut a omului-tata care ar fi putut fi. Cei trei copii ai lui Joseph stiau cat de era efemer era acel moment si se infruptau din el ca din ambrozie, isi iubeau tatal dar in curand trebuiau sa fuga pentru ca licoarea ii transforma in demoni..Ochii migdalati ai Dulcineei, fiica cea mijlocie ,erau doua globuri de foc.. Daphne, fiica lui cea mare, care ii semana leit, se transforma intr-o gorgona iar Demetrius fiul cel mic si febletea lui era un minotaur spumegand si toti vroiau sa il omoare ..Ii parea ca lacrimi de sange brazdau obrazul solzos de hidra al Rebbecai ..nebunia lui atinsese dimensiuni gargantuesti..
sâmbătă, 27 februarie 2010
Equinox
Umbre de ghiocei se perinda in jurul nucului meu plesuv urmand alene periplul sideral. In aer se simte un miros difuz de ceai si trandafiri nenascuti inca. Fascicule diamantate mangaie atent obrazul copilului meu si-i fura un zambet. Diafane aurore diurne imaginate de ochi si inimi se contureaza lent prin perdeaua de altostratus. Menestreli inaripati isi canta zgomotos partituri nemaiauzite . Saruturi tineresti sunt privite pe furis de oameni nevarstnici. Retina e tot mai flamanda, spectrul saracit de culoare..doar galben fertil si iluzia ierbii . Razboaie temporale tacite la crepuscul. Cohorte de furnici anuntand resurectia iminenta a himenopterelor . Salcii despuiate dansand frivol pe ritmuri de anotimp. Masti venetiene zac abandonate pe trotuare. Feromoni agresivi invadeaza eterul conturand vag viitoare iubiri. In pantece germeni de viata asteapta cuminti intalnirea cu universul stiut. In parcuri vlastare de oameni tes asiduu planuri prometeice. Muze nevazute invioreaza amoruri prafuite . Pamantul geme si se pregateste sa nasca .
miercuri, 17 februarie 2010
Naiada
Ce fericiti trebuie sa fie! se gandi Naiada si ofta. Ar fi vrut si ea sa traiasca fiecare zi ca si cum ar fi fost ultima, se gandea mereu ca fiecare sarut al soarelui cu marea la asfintit ar fi fost mult mai frumos, ca fiecare dimineata ar fi fost neintinata si-n ochii ei turcoaz napadira lacrimi sarate.
Incerca sa nu mai planga, n-ar fi vrut ca lacrimile ei sa starneasca vreo furtuna. Totusi incepu sa ploua incet si valurile dansau haotic urmand suflarea ei. Zefir isi intinse repede aripile pentru a imprastia norii si razele soarelui gadilau acum incet obrajii Nimfei. Se linisti si cobori in genunele care erau casa ei sperand la un somn care sa nu prevesteasca sorti mahnite si pustii..
marți, 16 februarie 2010
Scrisoare catre fiica mea
Te-am chemat de nenumarate ori dar niciodata nu am crezut cu adevarat ca vei veni. Eram prietena cu Sisif si ne intovaraseam la caratul greutatilor, parea ca Atlas isi luase concediu si pusese pe umerii mei povara lumii, ma obisnuisem atat de mult incat nici nu mi se mai parea nici greu nici urat sa fac ce faceam, ajunsesem sa cred ca-mi place viata aceea. Toate s-au schimbat cand am stiut ca vei veni. Acum nu mai conta nimic, doar tu si eu in acel organic dans cosmic. Doar noi, eram impreuna, si-am impartit in doua galaxia. Si-ti povesteam mereu despre ziua in care ne vom intalni si despre cele care-i vor urma, iti cantam iubirea mea in gand si m-auzeai. Primul tau tipat a facut sa infloreasca mii de trandafiri. Cand te-ai nascut un quasar indepartat a scuipat ultima pulbere de foc. Asa a conspirat universul pentru ca tu sa existi..
luni, 15 februarie 2010
Prezent
Cu un scop pe care il numesc eu devenire
Ma mai uit in urma uneori sa vad distanta scursa
Fire de nisip din clepsidra intoarsa
Fug in nestiinta catre viitorul indepartat
Si cred ca este un mare pacat
Prezentul imi dispare in aceasta alergare
Si ma avant in viitor cu nepasare
Viitorul prezent devine trecut
Si doar atunci imi dau seama ce-am facut
Privesc trecutul cu multa nostalgie
Si ma gandesc tot timpul numai la ce va sa fie
Asa se scurge incet, incet un timp prezent
Nu mai pot spune ca traiesc latent
‘’Acum ‘’ e un cuvant care nu mai are inteles
Il folosesc doar ca sa vad drumul ales
Prezent e imediat trecut si doar atunci simt
Ca totusi s-a intamplat ceva in acest timp
Acum nu stiu ca e acum , ca se intampla ceva
Doar imediat voi realiza ca nu a fost aievea
Si in calatoria mea terestra alerg cu neputinta
Stiind ca nu pot cu intreaga mea fiinta
Sa gasesc in viitorul ce va fi prezent
Scopul dupa care alerg atent
Si atunci continui aceasta cautare
Oricum nu cred ca are rezolvare
Drumul este de fapt raspunsul la intrebare
Prezentul este punctul de plecare